Ce vreau sa ma fac cand cresc mare?
Toti am plecat de mici copii cu sperantele ca vom reusi in viata si vom ajunge sa avem joburi care le vom face din placere si vom castiga multi bani, vom conduce masini frumoase si vom petrece concedii in straintate pe plaje sau la sky pe nush unde… aveam vise frumoase
In jurul varstei de 10 ani, urmarea foarte mult un film pe TVR 1 : Justitie militara, de acolo mi-a venit ideea sa devin un avocat, sa apar dreptatea si pe cei nevinovati. Ma imaginam cum aratam ca avocat la costum si la toti, care ma intrebau, le ziceam ca eu vreau sa ma fac avocat, incepusem sa vad tot mai multe filme cu avocati, nu scapam unu avand acces la TV destul de mult
Mai tarziu mi-am pierdut aceasta pasiune pentru a fi avocat, incepusem sa joc fotbal tot mai mult si chiar mi-a trecut prin cap ca asi vrea sa ma fac fotbalist, insa stiam ca e foarte greu sa ajungi sus, si daca nu vei ajunge macar un jucator de divizia A din Romania, parca nu se merita sa mai joci fotbal. Mi-a trecut repede asta cu fotbalul…
Prima zi importanta: dupa Capacitatea din clasa a 8-a, am luat o nota destul de bunicica la examene si m-am dus cu tata sa ma inscriu la liceu. Avand lista de licee in fata imi treceau tot felu de joburi prin cap cum vedeam liceele. Am ales Liceul Economic, pentru ca imi placea cum suna joburi ca: contabil, economist, manager. Erau joburi care iti inspirau respect si apreciere din partea celorlalti…
Ajuns in liceu…ei bine nu prea mai stiam ce vreau sa fiu cand „voi fi mare”. Aveam 4 ani sa ma hotarasc ce facultate sa fac si sincer pana in ultimile 6 luni nici nu stiam ce sa aleg. Avocat nu-mi mai suradea ideea, pentru ca in Romania foarte multi au facut dreptul si n-au reusit nimica dupa ce au absolvit facultatea, iar eu nici nu concepeam sa ajung ca ei…
In cele din urma mi-au ramas 3 optiuni pt facultate:
1. Politehnica – constructii civile;( in timpul vancatelor de vara lucram ca muncitor necalificat la o firma de constructii si mi-am facut o ideee cam ce inseamana un inginer in constructi( un job bun, bine platit, satisfactii profesionale)
2. Facultatea de Informatica ( in timpul liceului nutrea ideea asta in mine de a lucra in domeniul calculatoarelor, si acum imi place acest domeniu)
3. Facultatea de tehnica dentara – ei bine aici a intervenit tata, care mi-a dat ideea, ma dus intr-un laborator de tehnica dentara, mi-a explicat ca e un domeniu bine platit si ca e o meserie frumoasa, fara stres ( mai tarziu am aflat ca ma mintit 😀 )
In cele din urma am optat pentru facultate de tehnica dentara. Nu avocat, nu fotbalist, nu informatician, nu constructor…ci tehnician dentar.
Acuma stau, meditez si realizez ca toate dorintele mele de cand eram copil mic nu sau implinit deloc. Nu am ajuns ce imi doream. Nu regret ca am ales acest drum. E un domeniu de care multi nu stiu, traim in spatele medicilor stomatologi, nu vor aparea filme cu tehnicieni dentari sau jucarii care sa faca un copil sa-si doreasca sa devine un tehnician dentar….
Un fost coleg de liceu, pe care nul mai vazusem de vreo 2 ani de zile, ma intrebat la ce facultate sunt. I-am spus ca fac tehnica dentara in Targu Mures… La care el zice: adica dentist? Eu zic: nu mah, tehnician dentar. Atunci spre surprinderea mea el zice: Ce e ala tehnican dentar?.
Multa lume nu stie ce e ala un tehncian dentar, si intr-un fel ma bucura asta pentru ca daca nu stie ce e ala tehnican dentar inseamana ca nu a avut probleme mari cu dintii, pt ca altfel nu ai cum sa nu sti ce e ala un tehnician dentar. Aceasta meserie nu imi va aduce faima sau succes niciodata, nimeni nu e curios sa stie care e cel mai bine vazut tehnician dentar din Romania.
Ce vrei sa te faci cand cresti mare? ce ai ajuns acum ca esti mare?
Ei bine sunt foarte mici sansele ca la aceste 2 intrebari sa fie acelasi raspuns…
Ombladon are o melodie, versurile mereu ma pun pe ganduri…
dimineata ma trezesc nu pot sa zambesc
intr`o oglinda veche sparta in care ma privesc
totu`i jegos stau pe pat afara e`nnorat
detest tot ce am in jur
sunt incordat viata`i un test
ies grabit din casa iar in gura liftului
dau cu piciorul cainelui din scara blocului
da sa ma muste ma feresc
ma gandesc la mult intrebari puse in fata oglinzii nefiresc
copii viseaza ca si noi cand
stateam la cozi unt cu pantalonii rupti in fund
sperand la mai bine visam
oricum n`avem nici jumate din ce ne doream
anii trec anii repede trec
s`au ramas tot mai putini cei care te`nteleg
te tarasti cu greu prin viata
zile`le numeri si zbieri
ca timpu trece greu atunci cand suferi
daca pozele`ar vorbi amintirile ar fi vii
am stii iar ce gandeam cand eram copii
probabil poza ta din rama ti`ar sopti”stii nu esti ce`mi doream sa fii”
Lasă un răspuns către Alex Anulează răspunsul